Predica Mitropolitului Augustin de Florina
la pomenirea Sfintei Muceniţe Paraschevi
– 26 iulie –

CINSTITĂ MISIONARĂ AVÂND CA ARMĂ SFÂNTA SCRIPTURĂ

Sărbătoare. Sărbătorim astăzi, iubiţii mei, sărbătoarea marii muceniţe Sfânta Paraschevi. Dar cum sărbătorim? Aici e marea problemă. Pentru că spune undeva în Scriptură Dumnezeu: „Urăsc sărbătorile şi prăznuirile voastre” (vezi Amos 5, 21; Isaia 1, 14). De ce? Pentru că există două moduri de sărbătorire: cel uşor şi cel greu. Cel uşor este să venim şi să ne aprindem lumânarea şi să ne închinăm la icoană. Nimeni nu le condamnă pe acestea; nu suntem protestanţi şi iehovişti. Nu trebuie însă să ne limităm la această sărbătorire uşoară. Cealaltă, sărbătorirea grea, care e? De ce Sfânta noastră Biserică îi sărbătoreşte pe sfinţi? Îi prezintă înaintea noastră ca modele, ca prototipuri. Pentru că sfinţii au demonstrat că cele pe care le învaţă Hristos nu sunt teorie, nu sunt utopie, nu sunt de neîndeplinit. „Şi cine le face?!…”, auzim de obicei. Sfinţii contrazic această poziţie; pentru că au dovedit prin viaţa lor, prin predica lor şi prin sângele lor că acestea pot să fie împlinite. Au demonstrat că Hristos viază şi împărăţeşte în vecii vecilor în persoana sfinţilor şi a martirilor.
Şi nu doar în timpurile de demult. Şi astăzi există sfinţi, în veacul acesta, ca de pildă Sfântul Nectarie, care a trăit în zilele noastre, şi sfinţii din ţările unde există ateism. Nu există epocă care să nu-i aibă pe sfinţii şi martirii ei.
Nu sunt unul şi doi. Sunt nenumăraţi, un constelaţie. O stea în această constelaţie, o stea de primă mărime este şi Sfânta Paraschevi.
Nu voi istorisi viaţa ei. Vă voi oferi în linii scurte o icoană a ei.

***

Sfânta Paraschevi s-a născut în veacul al II – lea în capitala lumii, în imperialista Romă, din părinţi evlavioşi. S-a născut în ziua de vineri şi de aceea au numit-o Paraschevi (Vineri). Se deosebea prin frumuseţea ei. Ca fiică a unei familii bogate, putea să încheie nuntă cu cel mai strălucit patrician. Cu toate acestea s-a gândit la ceva mai înalt. Să nu fie răstălmăcite acestea pe care le zicem. Nu dispreţuim nunta. Nici noi nu ne-am născut din stâncă. Dintr-o mamă ne-am născut. Biserica nu dispreţuieşte nunta, dar cinsteşte mai mult fecioria.
Sfânta Paraschevi şi-a ales ca scop suprem fecioria. I s-a dedicat în întregime, trup şi suflet, Mirelui cu „m” mare: Mirele. Iar Mirele „cel cu frumuseţea mai frumos decât toţi oamenii” (Utrenia Sâmbetei Mari, Prohodul), – acestea nu sunt cuvinte, sunt o realitate – este Domnul nostru Iisus Hristos, pe care Îl laudă oştile sfinţilor îngeri şi arhangheli. Aşadar, ca o mireasă a lui Hristos, Sfânta Paraschevi este un model pentru femeile acelea care aleg viaţa necăsătorită, viaţa feciorelnică.
Mai este un model pentru activitatea misionară. Plină de o râvnă dumnezeiască a lucrat ca misionar. Zbura din ţară în ţară, cu o inimă înflăcărată răspândea cuvintele Nazarineanului şi ca un magnet atrăgea la sfânta noastră credinţă mulţimi de oameni. Lucrarea ei este un model pentru mişcările misionare care se depun pentru răspândirea Evangheliei.
Este pentru femei şi un model de bună cuviinţă, de decenţă. Se îmbrăca potrivit îndemnului Apostolului Pavel care hotărăşte ca femeile să se împodobească cu sfială (vezi I Timotei 2, 9). Buna cuviinţă este bijuteria femeii. Se poate ca o femeie să nu fie frumoasă la chip, să fie urâtă, dar să fie frumoasă la suflet. Avem exemple de bărbaţi care au luat femei frumoase, dar cu răutate şi viclenie în suflet şi au ajuns la divorţ. Pe când alţii, care au luat femei urâte, dar cu suflet frumos, au trăit fericiţi. Frumuseţea, când nu este însoţită de virtute şi bunăcuviinţă devine cursă şi dezastru. Nu o zic eu, o zice înţeleptul Solomon, care a cunoscut bine firea femeiască. Acesta în Proverbele sale scrie: „Precum inelul de aur în râtul porcului, aşa este femeia frumoasă şi fără de minte”; precum cerceluşul în râtul porcului, aşa este frumuseţea la femeia nebună (Pilde 11, 22); adică nu i se potriveşte, dar astăzi moda a reuşit să pervertească simţământul frumuseţii; a reuşit ca frumosul să fie considerat urât. Ca să înţelegeţi aceasta, închipuiţi-vă că daţi comandă la cineva să vă facă o icoană a Sfintei Paraschevi, şi în timp ce vă aşteptaţi să v-o facă aşa cum o ştiţi, acesta o pictează fără basma pe cap, cu părul tăiat, cu ochii vopsiţi, cu unghiile roşii, cu pieptul scos în afară, cu braţele goale, cu picioarele goale. Tu vei lua vreodată această icoană? Cine va îndrăzni o astfel de icoană – caricatură a sfintei ei fizionomii, s-o pună pe iconostas? Ce înseamnă asta? Că nu este aşa adevărata frumuseţe. De aceea fiecare femeie nu trebuie să aibă astfel de modele. Femei creştine, dacă vreţi să fiţi ortodoxe şi să vă păstraţi cinstea pe care v-a dat-o Dumnezeu, să aveţi ca model pe Sfânta Paraschevi.
Dar slavă lui Dumnezeu!, cu tot degenerarea, mai există câteva femei care seamănă la înfăţişare cu Sfânta Paraschevi. La ziua Sfântului Ahilie, am fost în Prespe, în istorica insuliţă. Ieşind din biserică am văzut o bătrână îmbrăcată ca Maica Domnului. M-am minunat. Lângă ea era o domnişorică cu pantaloni, cu părul tăiat, cu ochii şi unghiile vopsite, cu picioarele goale. Îi spun bătrânei: – Să te îmbrăcăm ca pe această fată? – Nu, zice; eu de la bunica mea sunt îmbrăcată aşa. – Să-ţi dăm o liră, te schimbi? – Nu. – Dacă-ţi vom da 100 de lire? –Măi, toată lumea să-mi dai, eu nu mă schimb!… Înainte vreme am fost iarăşi pe un vârf din Vitsiou la înălţimea de aproximativ 1500 de metri, în satul Triandafilia. Ne-am adunat acolo şi le-am vorbit într-un limbaj simplu. Privesc în biserică, cele mai multe femei erau îmbrăcate ca Maica Domnului şi ca Sfânta Paraschevi. M-a emoţionat acest lucru. Şi gândiţi-vă: Cu câţiva ani în urmă un primar s-a dus acolo şi le-a spus: „Să vă fie ruşine! Să vă schimbaţi, să purtaţi haine noi!”. Asta-i lumea… Există deci astăzi femei care o imită pe Sfânta Paraschevi.
Vreau să termin cu un ultim penel pe icoana Sfintei Paraschevi. Îmi veţi spune: Eu nu mă fac călugăr, eu nu voi rămâne necăsătorit, eu nu mă fac misionar… Foarte bine. Îţi voi cere deci ceva uşor. Nu să ridici Vitsi sau Himalaya sau Alpii ca sfinţii. Tu ridică o „pietricică”. Dacă însă nu o ridici, mă voi mânia foarte. Care este pietricica? Este să păzeşti ceva care azi este atât de mult dispreţuit. Ce este acest lucru? Că la sfârşitul vieţii ei Sfânta Paraschevi, pentru activitatea ei misionară, a provocat mânia închinătorilor la idoli. Au arestat-o, au dus-o înaintea judecăţii şi tiranul a întrebat-o: – Eşti creştină? – Sunt creştină, a răspuns. – Te vom arunca în foc. Dacă vrei să trăieşti, închină-te la idoli. Atunci ea a răspuns cu o vorbă înţeleaptă – aceasta este ceva foarte important la care vreau să luaţi aminte. Ce a răspuns? Cu un cuvânt din Proorocul Ieremia: – „Zeii, care nu au făcut cerul şi pământul, să piară” (Ieremia 10, 11). Zeii, zice, care nu au creat cerul şi pământul, „să piară”, să se piardă, să dispară, să devină cenuşă idolii voştri!… Adică a fost înarmată cu Sfânta Scriptură. La sfârşit mâinile barbarilor au aruncat-o la „chinuri foarte dureroase” şi în felul acesta s-a săvârşit.



Asta, iubiţii mei, vă recomand şi pentru noi toţi. Creştinul fără Sfânta Scriptură este neînarmat. Vă întreb cu toată dragostea: citiţi Sfânta Scriptură, care este un privilegiu pentru noi că a fost scrisă în limba elină? Pentru televizor dispunem de multe ore. Scriptura cine o citeşte? Foarte puţini. Alte popoare citesc, elinii nu. Daţi-mi, daţi-mi o societate, un popor, un oraş, o familie unde mici – mari să citească Sfânta Scriptură, şi eu semnez un contract: aceasta va deveni cea mai fericită ţară din lume. Vă dau canon să luaţi în mâini Evanghelia şi s-o citiţi zi şi noapte.
Fie ca Dumnezeu, prin mijlocirile Sfintei Paraschevi, să ne dăruiască hotărârea de a studia Scriptura. Poate să treacă o zi fără mâncare, fără televizor, fără radio, fără aer şi fără soare. Fără Evanghelie nu!

† Episcopul Augustin

(Sfânta Biserică a Sfintei Paraschevi din Florina,
25-7-1988)

(traducere: M.L., sursa: http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=14055)